Lore
Administrator
Data inscrierii: 22/Aug/2013
Mesaje: 10469
|
 Trimis: 22/08/2013 21:41 Titlul subiectului: diverse |
 |
|
| Misha a scris: |
Cori, e mult de povestit si nici nu stiu cum s-o fac. crucisul
Incerc sa umplu piscina, pe scurt:
Pe vremea cand eram si eu o pustioaica neprihanita, ma rog, pustioaica e cam mult spus ca aveam si eu douaj de ani, mi-a picat cu tronc un tip. Faza e ca si eu lui dar noi nu ne cunosteam decat din vedere.
Prietena mea a ajuns sa-l cunoasca si ne-a facut lipeala. Amandoi ne-am atasat de ea pentru ca a facut posibila treaba asta.
Ea era punctul nostru de legatura, pe vremea aia nu erau nici celulare nici internet, era mai greu sa luam legatura si serviciile ce le aveam ne ocupau o mare parte din timp, iar ea, avea timp berechet, si ii placea sa fie mesagerul nostru. Sau asa credeam.
Dupa vreo 2 ani de relatie ne-am certat de la o prostie si am rupt-o cu el.
La faza asta eu am fost o mare magarita, ca i-am intors spatele si l-am evitat o perioada.
Intentionam sa dau la facultate - n-aveam ganduri sa ma marit - si un an de zile, efectiv nu ieseam din casa decat cat mergeam la serviciu si inapoi acasa.
Am refuzat indiferent ce socializare cu oricine, mai putin cu profesorul la care mergeam la testari. Si recunosc, sunt si catar cand mi se pune pata, am intins orgoliul la maxim, si am evitat orice intalnire cu el, chiar cat a dorit sa ne intalnim sa avem o discutie, am refuzat.
In tot momentul asta, scumpa mea prietena a actionat. Se intalnea si cu mine si cu el si ne alimenta cu minciuni. Iar noi doi am pus botul ca doi prosti si a reusit sa ne invenineze pe amandoi.
In decursul anilor, m-am mai intalnit cu el intamplator pe strada, intre timp, il cunoscusem pe Emil, apoi m-am maritat, a venit copilul, mi-am vazut de viata mea fericita alturi de barbatul pe care mi l-am ales si pe care il iubesc, nu contest treaba asta.
Celalalt, a ramas undeva in sufletul meu doar o amintire placuta pana la urma. Si as minti sa spun ca nu-mi starnea fiori de cate ori se intampla sa ne intersectam in trafic sau sa schimbam priviri de la distanta. De cateva ori s-a apropiat si m-a invitat la o cafea exprimandu-si dorinta de a avea o discutie cu mine. Dar l-am refuzat politicos de fiecare data spunandu-i ca nu mai avem ce sa ne spunem dar in sufletul meu aveam atatea de lamurit, multe indoieli si incertitudini. Dar am zis ca nu merita sa dezgropam mortii.
Ei bine, zile trecute m-a gasit pe FB. A intrat timid in vorba cu mine pe privat si m-a rugat sa-i acord o jumatate de ora intre 4 ochi. L-am invitat la mine la un ceai si am discutat. Si ne-am confruntat si am realizat amandoi ca am fost trasi pe sfoara fix de cea care ne-a unit si care pana in final s-a bagat in patul lui - habar n-aveam de asta crucisul - si care i-a indrugat niste minciuni inimaginabile despre mine, mult mai tarziu cand am ajuns sa fiu cu Emil, cum ca as fi intr-o relatie cu o persoana dubioasa si ca am mari nereguli din cauza lui. Deci am ramas muta. Emil e departe de a fi o persoana dubioasa si inafara problemelor financiare, ca deh eram studenti ce traiau din bursa proprie, altfel de probleme n-am avut.
Lui ii transmitea ca il urasc din tot sufletul si mie la fel.
S-a jucat efectiv cu vietile si sentimentele noastre. Si in tot acest timp, noi o consideram buna samariteana care se straduia sa ne impace.
Bine si noi am fost doi fraieri la toata faza asta iar eu recunosc, am fost regina catarilor.
Privind in urma si uitandu-ma acum in prezent, nu-mi regret viata. Am depasit demult despartirea de el si nu se pune problema sa se mai reinnoade intre noi ceva - nu ca nu mi-ar fi propus, dar nu ma intorc in timp, n-am motive acum s-o fac.
Ce ma doare e tradarea celei pe care o consideram prietena mea.
Si care mereu tinea sa se compare cu mine si insista sa i se spuna ca e mai buna decat mine.
Si lucrul asta mi l-a confirmat si sotul ei cand am discutat despre divortul lor. Atunci am aflat ca eu de fapt faceam parte din viata lor, realizarile mele personale fiind rațiune de discordie in casa lor.
Nu mi-a venit sa cred cand mi-a spus si discutam cu Emil ca nu cred o iota, ca datorita certurilor lor si faptului ca eu nu-i dadeam lui dreptate a simtit nevoia sa arunce cu venin si sa ma faca sa cred ca ea nu e prietena mea.
Si m-am mai intalnit mai demult cu soacra ei pe strada si am stat putin de vorba. Si femela a tinut sa-mi spuna sa fiu atenta ca nora ei nu e ceea ce cred eu. La fel, am zis ca doar nu ma astept sa mi-o vorbeasca de bine.
Dar discutia de ieri, mi-a deschis ochii. Si mi-a lasat un gust amar. :neutral: |
|
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
[/url]