lolebole.MyForum.ro

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Dan Diaconescu: „Viaţa mea a realizat un vis“

Interviuri Interviuri

De la Caracal la Rolls Royce şi recunoaştere naţională, cu o scurtă escală la închisoare, aspiraţii la preşedinţie şi o viaţă trăită mai mult în studio, omul de televiziune ar putea fi subiect de film… indian, după cum glumeşte chiar personajul principal.

Până să-l cunosc, vedeam în el doar omul cu OTV-ul, cel pe care l-a băgat Tolea în tomberon, cel care a căutat-o nopţi în șir pe Elodia. Nu pricepeam fascinaţia din jurul lui, cum face rating-uri uriașe, de ce are un partid care a ajuns în Parlament. Am avut suficient timp să mă gândesc la asta în cele două ore cât l-am așteptat, în biroul ce părea mai mare decât studioul din celebra garsonieră. A apărut aproximativ de miezul nopţii (un fel de prânz, pe fusul lui orar), într-un ținută impecabil, cu un ceas pe măsură și scuze convingătoare. A început să vorbească. Despre români, televiziune, familie, visuri și Marius Tucă. Are fluenţa omului obișnuit să stea cu orele în direct, răspuns la toate și o viziune special asupra vieţii. Atunci am început să înţeleg de ce-l ascultă lumea.

Vă văd cam abătut...

După cum știţi, postul meu TV este închis. Și atunci îndată ce ai o pasiune, un loc de muncă, faci ceva și brusc nu mai poţi s-o faci, din diferite motive, trebuie să-ţi refaci tot programul, tot orizontul de așteptări. Am cea mai frumoasă meserie din lume, e o încântare în fiecare zi și mai și câștig o grămadă de bani pentru asta. În plus, ai și o putere, oamenii chiar se uită, popular, în gura ta. Oricum, am un déjà-vu, am mai trăit analogică chestie din 2002 în 2004. Tot PSD-ul era la putere.

Aţi spus odată că sunteţi prea bogat pentru ţara asta. Mai e valabil?

Am spus-o în sensul în care mulţi români sunt foarte săraci, eu sunt un apărător al lor și mulţi spun: „Cum să faci asta cu iaht și averi?“. Eu le-am zis că e necesitate de mijloace, televiziuni, bani mulţi pentru a-ţi promova ideile.

Totuși, cum e să mergi cu haina de vizon prin bordeiele ţării?

Pentru mine e un test foarte interesant. Ca ziarist, am analizat oamenii bogaţi, „ciocoi“, cum le spun eu. N-am fost nicicând certat pentru că am Rolls Royce. S-a știut din întâia că sunt un om sărac. Când am devenit ziarist, nu aveam nici măcar bicicletă. Oamenii au vazut la televizor cum m-am îmbogăţit eu.

Și ce v-aţi cumpărat din inițialul salariu?

Întâi, am luat o primă și mi-am cumpărat televizor color, mai târziu, prima pereche de blugi, la 22 de ani. Din întâiul meu vis mi-am făcut o viaţă întreagă, pentru că visam să fiu ziaristul numărul 1. Ulterior, viaţa mea s-a transformat într-un vis. Îmi pot cumpăra tot ce mi-am dorit, mașinuţe cum aveau copiii bogaţi, copilăresc în continuare…

La ce visaţi când eraţi mic?

O pereche de patine, o bicicletă. Pe urmă îmbogăţire, și fetele frumoase au început să se uite mai elegant la mine. Până atunci se iubeau cu băieţii șoferilor de butelii. Înainte de ’89, ei erau cei mai bogaţi.

Vorbeaţi de mașini ca de jucării. Câte aveţi acum?

Mai puţine, cred că trei. Una a devenit submarin în Dâmboviţa. Mi-am făcut poftele astea, de-a avea maşini scumpe. Dintr-un alt salariu, în ’90 și ceva, mi-am luat şapte sacouri colorate. Și apoi n-am mai avut o pasiune cu hainele. Cam așa și cu mașinile.

Nu păreţi chiar nepreocupat de haine…

Multe nu sunt cumpărate recent. Ceasul mă deranjează…

Păi și atunci de ce-l purtaţi ?

Colegii de la Publicitate mi-au zis așa. Eu, de o zi de naștere, prin 2000 și ceva, am primit de la colegi debutantul Rolls Royce. Fiind extrem de mulţi, au făcut o chetă. Nu-mi plăcea, mi se părea o mașină grea, trebuia să ai șofer și eu nu suport. Au spus că nu e normal să merg la o negociere de minut de publicitate oricum, pentru că noi vindem o poveste. Am învăţat de la ei că trebuie să-ţi impresionezi partenerul. Dacă ţi se oferă, de exemplu, 3.000 de dolari, să răspunzi: „Mulţumesc, am bani de masă azi“. Atunci am și rebranduit OTV-ul, din garsonieră ne-am mutat într-un mare studio, pe care eu îl văd impropriu, dar, într-adevăr, ne-a mers mai bine.

Iahtul când l-aţi folosit ultima oară?

Prima şi ultima oară în septembrie anul trecut. L-am luat din Anglia. Când a fost gata, le-am zis să-l ducă la Constanţa. Cei de acolo mi-au propus să merg și eu, era o excursie de trei săptămâni. Aveam un supersubiect și n-am vrut. Mi-am trimis nașii, prietenii. Mă sunau, îmi povesteau ce minunat e. Într-un weekend, ajung ei în Malaga, cedez și spun să mă duc și eu o zi. Ajung în Spania la 5 dimineaţa, ne plimbăm câteva ore. Seara, mă sună de la OTV, aveam un subiect, hotărăsc să mă întorc în ţară. Prietenii mi-au zis imediat: „De ce ești fraier? Stai aici!“. Ce-o fi fost în capul și în sufletul meu, că am plecat în România?! Ajung duminică noaptea pe la orele 3-4. Şi la 8 dimineaţa mă trezesc cu mascaţii în casă. (n.r. – în 2010).

De pe iaht, la pușcărie?

Da, mă arestează, am dreptul la un telefon. Sun la televiziune. Înainte de orice, întreb ce audienţă a fost.

Și de-atunci?

Iahtul îl foloseau prietenii mei, mă sunau, îmi puneau valurile la telefon ca să mă oftice. Eu aveam interdicţie de a părăsi ţara, care a ţinut doi ani, până la referendum (n.r. - în 2012). Așa am ajuns înapoi pe iaht, după trei ani.

Ce faceţi cu OTV-ul dacă deveniţi președinte?

O să fie o televiziune prezidenţială. Pun pe Rolls și pe avion un tricolor, așa nici nu se mai cheltuie banii poporului pe mijloacele de transport ale președintelui.

Aţi spus că, dacă vreun parlamentar de-ai dumneavoastră pleacă la alt partid, conform unui contract, trebuie să vă dea două milioane de euro. Aţi primit banii de la vreunul dintre cei patru?

Încă nu le-am cerut, pentru că sper să se întoarcă. Vă dau aici o exclusivitate. Unul dintre ei are un lanţ de cofetării. A plecat pentru că acel partid i-a promis că va putea vinde prăjituri în Casa Poporului. Eu i-am spus că e un anumit monopol și nu va avea cum. L-am întrebat ce va face când va constata asta? „Mă voi întoarce“, a răspuns. Și m-a lăsat fără replică, ceea ce se întâmplă foarte rar.

Cum v-aţi recunoscut partenera de viaţă?

În general, „ciocoii“ schimbă soţiile odată cu dispoziția financiară. Eu stau lângă echivalentă persoană de 25 de ani. Ne-am cunoscut „la plăcuţe“. Eu lucram într-o întreprindere, în paralel cu facultatea, n-aveam bani. Ne duceam pe stadion la spectacolul lui Ceaușescu și acolo găseai pe scaun o plăcuţă roșie, galbenă sau albastră. La semnal, ridicam plăcuţele deasupra capului și ieșea ceva deosebit. Acolo am agăţat-o. Când am ajuns în fabrică, precum în filmele indiene, am aflat că era fata directorului.

Care, tot ca-n filme, s-a opus?

A persecutat-o când a aflat că umbla cu un amărât de la ţară. Povestea a continuat, ea trăia mai mult în căminul meu, deși era bucureșteancă. La Revoluţie, însă, directorii s-au schimbat, cei de jos au ajuns sus. Au apărut tentaţiile, dar eu am rămas același.

E important să trăiești toată viaţa cu identică femeie?

Nu neapărat. E important să rămâi cu picioarele pe pământ. În ochii unora, presupun că nici eu n-oi mai fi întocmai cum eram. Dar încerc să mă ponderez, să rezist tentaţiei de a-mi repara dantura.

Până la urmă, care-i povestea cu dintele?

Printre altele, mi-e frică de doctor. Plus că am dinţii teribil de sănătoși și chiar unii medici mi-au zis să-i las în pace.

Nu sunteţi căsătorit. Nu credeţi în legile lui Dumnezeu sau în cele lumești?

Nici n-am timp de așa ceva.

E un pretext…

Sunt și motive pragmatice, îmi și place să las viaţa să curgă, să intervin cât mai puţin în destinul meu. N-am vrut să fac cu nimeni hârtii, nici măcar în afaceri.

Dar ea nu și-a dorit să fie mireasă, cum visează fetele?

Trebuie s-o întrebăm. E complicată viaţa împreună de mine. Eu trăiesc pe fus american, mă culc la 9-10 dimineaţa și mă trezesc seara, uneori iarna nici nu văd lumina zilei, deci ne întâlnim foarte rar. E important că cineva mă tolerează așa, nu mă ceartă.

Ca tată cum sunteţi?

Sper că cel mai tare. Am citit că fetele sunt mai apropiate de taţi. La mine nu se confirmă. Dacă e să aleagă, tot la maică-sa fuge și nu înţeleg. Că eu o apăr, eu o scot la divertisment și degeaba. O întreb de ce și spune că eu nu-i dau medicamente când e bolnavă, nu-i dau mâncare și nu o îmbrac.

Copiii își ceartă uneori părinţii. Cum vă ceartă Dona, la cei aproape 8 ani ai ei?

Mă ceartă că vreau să ajung președinte. Astă-vară, m-a trezit și zice: „Tata, tata, a căzut Băsescu“. Eu zic: „Ce bine!“. Ea: „Și e Antonescu“. Zic: „Asta nu e așa de bine“. Ea ţopăia în pat. „E bine, e bine. Gata, acum stai doar cu mine, mergem în vacanţă, n-o să mai fii președinte.“

Prostioare face?

Ultima oară a stabilit cu colegii ce am eu de făcut. Îmi spune: „Tată, dacă tot insiști cu prostia asta, să te faci președinte, am vorbit și la școală cu colegii, te rog să desfiinţezi banii“. Interesant.

Ea ce vrea să se facă atunci „când o să fie mare“?

Acum, profesoară de pian. Am numit-o cu D, pentru ca la 18 ani să poată continua emisiunea, „DD în direct“. Are cinci perechi de nași, toţi prieteni de când eram sărac. Ne-am chinuit mult cu numele, unul mai glumeţ a zis să-i spunem Delta Dunării. Am ajuns la Dona. Când a auzit ce plan am pentru ea mi-a zis: „Ce-i asta, cu politica? Fă și tu cum face Capatos!“. Se uită şi la „Suleyman“.

Acum câţiva ani, Marius Tucă v-a numit într-un interviu „un fost prieten“. El ce este pentru dumneavoastră?

Rămâne un prieten. Eu am fost primul angajat la trustul domnului Voiculescu. Era important și cine e numărul 2, așa că a trebuit să-mi conving cel mai bun prieten să accepte poziţia asta. După trei ani, eu am plecat, el a rămas și lucrurile au luat-o într-o direcţie pe care nu am înţeles-o. Pentru mine a fost ca un frate, dar s-a schimbat mult de când a dat primul autograf. Dacă el mă critică, eu îl laud în continuare.

Deci dumneavoastră i-aţi făcut cunoștinţă cu Dan Voiculescu…

Am avut o complicație până să-l duc la el. Părinţii lui spuneau: „Cum să te duci la ăla care i-a furat banii lui Ceaușescu?! Vă duceţi la Securitate, băieţi tineri!“. Și când l-am prezentat, Marius, care e timid ca mine, când a dat mâna cu Voiculescu, zice: „Dumneavoastră sunteţi cel care a furat banii lui Ceaușescu“. Voiculescu s-a înnegrit și după ce a plecat, îmi zicea: „Dă-l afară, dă-l afară“. Eu nu și nu, că e talentat. Apoi, tot pe atunci, am găsit sediu pentru televiziune, era un fel de hală. Au venit părinţii lui Marius la București și au spus: „Nu-l lăsăm aici, e curent“. Și eu spun: „Nu, vă rog, o să pun niște pereţi“.

Când vă e rușine?

Mă întâlnesc de numeroase ori cu oameni care au fost criticaţi la OTV și mă experimentează un sentiment de jenă. Nu știu ce era în sufletul lui Silviu Prigoană, de exemplu, când Adriana era la mine în emisiune sau ce era în sufletul ei, când el o făcea albie de porci.

Care-i Dumnezeul dumneavoastră?

Unicul. Cred că am fost extraordinar de ajutat de divinitate. Şi în închisoare. Mi-am dorit mereu să fac un documentar într-un penitenciar. N-a fost să fie, dar până la urmă, am fost arestat, pe principiul: „Ai grijă ce-ţi dorești!“. Nu regret acele patru zile, așscrie o carte. Au avut legătură cu religia, pentru că din celulă vedeam o biserică. Ceilalţi deţinuţi mi-au spus că, dacă pe drumul înspre tribunal văd o biserică și dacă din sală mai văd una, să fac la cameră semnul revistei dumneavoastră, „OK“, că va fi bine. Și așa a fost. Când am ieșit din pușcărie, primul drum l-am fabricat la televiziune. Plus că, la câte s-au rostit pe OTV, cred că m-a ajutat Dumnezeu și să nu fiu omorât până acum.

O opinie pertinentă, după atâtea sute de episoade: ce s-a întâmplat cu Elodia?

Eu așface un film după Elodia. Sunt inginer, dar am vrut să dau la Regie. Erau doar patru locuri, mi-era teamă că nu intru și fac armata pe termen lung. Aștept sugestii de la cititori: pe cine ar vedea într-o distribuţie hollywoodiană? Am fost anchetat de DIICOT Braşov pentru că așfi inventat-o pe Elodia. Din nu știu ce motiv, după dispariţie, nu apărea în evidenţa populaţiei. Sunt multe variante și am argumente pentru toate. E moartă sau e vie sau s-a sinucis sau a înscenat totul ca să se răzbune pe Cioacă și va apărea când va fi condamnat... Sau este ascunsă de niște servicii secrete.

Cea mai elegantă femeie din România? Și celebră, s-o știm și noi.

În trustul Pro sunt multe prezentatoare frumoase. Şi la Antene. Uite, o să spun Monica Dascălu. Mai e și Andreea Berecleanu…

Un bărbat de admirat?

Fenomenul Alex Velea. L-am adus pe lângă alţi 100 de artişti, când am făcut Caravana Speranţei. Ce-am văzut la el… ca la Michael Jackson. Nu se putea da jos din mașină, îl purtau pe braţe, domnișoare de toate vârstele, se zgâriau, ţipau.

Ce titlu aţi pune acestui material?

Din vis mi-am făcut viaţă și viaţa a devenit un vis.