lolebole.MyForum.ro

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Zăpada de pe Everest dispare pe zi ce trece din cauza încălzirii din zonă

National geographic National geographic

Cercetătorii au avertizat de acum foarte mulţi ani că cel mai înalt vârf din lume, Muntele Everest, persistă fără zăpadă, iar totul se petrece într-un ritm foarte crescut. Acum, un studiu confirmă acest lucru.

Studiul a fost prezentat la o conferinţă de la Cancun, Mexic şi conceput de Sudeep Thakuri de la Universitatea din Milano. Cercetarea arată că nivelul zăpezii a scăzut cu 13% în ultimii 50 de ani pe muntele Everest, iar altitudinea minus zăpadă creşte în fiecare an.

Thakuri nu a indicat un vinovat clar pentru aceste lucruri, spunând că nu poate confirma influenţa gazelor de seră şi a încălzirii globale. Echipa condusă de Thakuri a întrebuințat imagini din satelit şi hărţi topografice pentru a monitoriza regiunea şi mişcările zăpezii.
De asemenea, a folosit date de la Observatorul Climatic din Nepal pentru a analiza schimbările precipitaţiilor şi temperatura din zonă.

Thakuri menţionează că temperatura de pe Everest a crescut cu 1,8 grade Celsius, cu o scădere de 3,9% în privinţa precipitaţiilor în sezonul premusonic şi în lunile de iarnă din ultimele două decenii. Adecvat "Discovery", chiar şi o creştere extrem de mică a temperaturii poate avea consecinţe grave asupra muntelui Everest. Din cauza scăderii nivelului zăpezii, pe munte ar putea avea loc aluncări de roci şi avalanşe. Ce influenţă ar putea avea acest lucru asupra aşezărilor umane din jurul muntelui? "Gheţarii himalaieni sunt consideraţi turnuri de apă pentru Asia , în raport cu apei pe care o conţin şi oferă apă în sezonul uscat", a declarat Thakuri. Astfel, populaţia din jurul muntelui depinde de apa din gheţarii şi zăpezile de pe Everest.

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Oamenii de ştiinţă confirmă că sonda Voyager 1 a părăsit sistemul nostru solar

Oamenii de ştiinţă dezbat de mai bine de un an dacă nu cumva sonda Voyager 1, lansată în urmă cu 36 de ani de NASA, a ieşit din sistemul nostru solar, devenind inițialul obiect conceput de om care ajunge în spaţiul interstelar, iar de această dată ei confirmă faptul că sonda a trecut de frontiera sistemului solar, conform unui material publicat de Reuters.

National geographic National geographic

"Am reuşit!", a comunicat coordonatorul misiunii sondei Voyager, Edward Stone, de la Institutul Tehnologic din California.

Principala dovadă a acestui fapt a ajuns din întâmplare la NASA, ulterior ce două explozii solare au expulzat particule încărcare electric în direcţia lui Voyager 1 în anii 2011 şi 2012. Aceste particule au avut nevoie de 1 an de zile pentru a ajunge la sondă, oferind informaţii despre densitatea plasmei în locaţia în care se afla sonda Voyager 1.

Plasma constă în particule cu sarcină electrică (ionizate) şi este mai prevalentă în frigul foarte al spaţiului interstelar decât în balonul fierbinte al vântului solar în care se află sistemul solar.

Voyager 1, aflată acum la aproximativ 21 de miliarde de kilometri de Pământ, nu a putut realiza direct această măsurătoare pentru că detectorul său de plasmă nu mai funcţionează de mai bine de 30 de ani.

"Practic am primit un cadou norocos din partea Soarelui", a precizat Stone.

Extrapolând pe baza măsurătorilor, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că Voyager 1 a ieşit din sistemul nostru solar încă din august 2012. În acea vară sonda a transmis prin radio o altă informaţie încântătoare ce indica o creştere uriaşă a numărului razelor galactice din afara sistemului solar, concomitent cu o scădere a numărului particulelor emanate din Soare.

Oamenii de ştiinţă nu s-au grăbit însă să anunţe cu certitudine ieşirea sondei din sistemul nostru solar pentru că aceasta aduna încă date cu privire la câmpul magnetic din zona în care se afla, date ce erau similare cu cele din câmpul magnetic solar.

Oamenii de ştiinţă doresc acum să studieze interacţiunea dintre câmpul magnetic interstelar şi cel al Soarelui, din cadrul heliosferei, cel puţin atât timp cât sonda Voyager 1 şi sora sa geamănă, Voyager 2, vor mai avea energie. Aceste sonde funcţionează cu potență nucleară - ele folosesc căldura degajată din descompunerea naturală a plutoniului radioactiv pentru a genera electricitatea utilă funcţionării instrumentelor de bord.

Conform estimărilor, echipa de control al misiunii susţine că mai târziu anul 2020 va necesită să înceapă să renunţe, unul câte unul, la instrumentele de la bordul sondei, pentru a economisi energia. În jurul anului 2025 sonda îşi va epuiza probabil resursele de plutoniu radioactiv, va continua să rătăcească prin spaţiul interstelar dar nu va mai emite niciun semnal.

Voyager 2, care se îndreaptă într-o direcţie diametral opusă spre ieşirea din sistemul solar, mai are 5 - 7 ani până să ajungă în spaţiul interstelar, conform lui Donald Gurnett, cercetător şi specialist în misiunile Voyager de la Universitatea din Iowa.

"Suntem cu adevărat într-un mediu cu totul străin. Descoperirile pe care le va face în continuare Voyager ne vor întrece imaginaţia", susţine el.

Cele două sonde Voyager, lansate amândouă în 1977 pentru a studia planetele gigantice gazoase ale sistemului solar, au la bord înregistrări fonografice pe discuri din aur ce conţin câteva bucăţi muzicale, mesaje de salut în limbile pământenilor, dar şi sunete şi imagini de pe Pământ. Acest proiect a fost coordonat de celebrul astronom şi futurolog Carl Sagan, care a încetat din viaţă în 1996.

După ce a părăsit sistemul solar, Voyager 1 va mai trebui să vagabondeze încă aproape 40.000 de ani pentru a străbate distanţa de 1,7 ani lumină ce o desparte de o altă stea din constelaţia Camelopardalis, denumită AC +79 3888. Sonda călătoreşte cu viteza aproximativă de 1,6 milioane de kilometri pe zi.

Alte două sonde gemene lansate de NASA în anii '70, Pioneer, părăsesc la rândul lor sistemul solar, însă nu mai pot transmite informaţii pentru că nu mai au energie la bord.

Ultimele informaţii despre cele două sonde Voyager sunt publicate în ultimul număr al revistei Science.

_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Cât ne mai suportă Pământul?

Pământul ar putea continua să menţină viaţa pentru cel puţin 1,75 de miliarde de ani, atâta timp îndată ce nu intervine vreun dezastru nuclear sau cât un asteroid nu se decide să intervină, sugerează un nou studiu.

National geographic National geographic

Undeva în viitorii 1,75 şi 3,25 de miliarde de ani, Pământul va ieşi din zona locuibilă şi va intra în „zona fierbinte”, indică estimările confecționate de oamenii de ştiinţă. Aceste zone sunt definite de apă. În zona locuibilă, o planetă (fie ea din sistemul nostru solar sau din altul) se află la o distanţă adecvată faţă de steaua sa pentru a conține de apă. Când ea se află mai aproape de stea, atunci se spune că a intrat în zona fierbinte, unde apa s-ar evapora.

Desigur, într-o astfel de situaţie, condiţiile necesare pentru supravieţuirea vieţii complexe ar dispărea cu mult cândva ca planeta să între în zona fierbinte.

Însă, principala preocupare a oamenilor de ştiinţă a fost cercetarea vieţii pe alte planete, nu prezicerea momentului când ea se va sfârşi pe Pământ. Evoluţia vieţii complexe pe Pământ sugerează că procesul necesită foarte mult timp. Celulele simple au apărut pe Pământ acum aproximativ 4 miliarde de ani. „Acum 400 de milioane de ani am avut insecte, cu 300 de milioane de ani în urmă aveam dinozauri, în timp ce plantele înfloritoare existau acum 130 de milioane de ani. Oamenii moderni din punct de vedere anatomic există pe Pământ de doar 200.000 de ani, aşadar este nevoie de foarte mult timp pentru ca viaţa inteligentă să se dezvolte”, a explicat coordonatorul studiului, Andrew Rushby de la University of East Anglia.

Rushby şi colegii săi au dezvoltat un nou dispozitiv pentru a ajuta la evaluarea duratei de timp disponibile pentru evoluţia vieţii pe alte planete: un model care prezice timpul pe care o planetă l-ar petrece în zona locuibilă. În cercetarea publicată în jurnalul Astrobiology, specialiştii au fixat exemplarul în cazul Pământului şi altor 8 planete (printre care şi Marte) care se află în acest ocazie într-o zonă locuibilă.

Calculele au indicat că perioada pe care o va petrece Pământul în această zonă este de 7,79 miliarde de ani (în condiţiile în care se stimează că Pământul are 4,5 miliarde de ani). Cât despre restul planetelor, se pare că surata de timp pe care astea o vor petrece în zona locuibilă variază între 1 miliard şi 54,72 de miliarde de ani.

„Dacă am fi nevoiţi să ne mutăm pe o altă planetă, Marte va fi probabil cea mai bună posibilitate. Este foarte aproape de noi şi va persistă în zona locuibilă până la sfârşitul vieţii Soarelui, adică încă 6 miliarde de ani de acum înainte”, a declarat Rushby.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

tara · Senior Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 1651

si cum ne-am putea muta pe Marte?

interesant reportaj

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Se caută voluntari pentru popularea Planetei Marte

Dacă aveţi între 18 şi 40 de ani şi v-aţi gândit vreodată să emigraţi, aveţi acum o şansă unică dar extremă. Să vă continuaţi viaţa pe Marte. A început programul de selecţie a voluntarilor care să populeze Planeta Roşie.

Voluntari pentru Marte Compania Mars One care plănuieşte misiunea de populare a Planetei Marte a dat luni noapte startul căutării de voluntari.
Misiunea este una minus probabilitatea întoarcerii pe Pământ. Pentru doritori, condiţiile de participare sunt foarte simple: să aibă între 18 şi 40 de ani şi o variantă fizică bună. La înscriere trebuie achitată o taxă de 38 de dolari. Cei selectaţi vor trece prin mai mulţi ani de pregătire, întâia misiune de colonizare fiind programată pentru 2023. Atunci doi bărbaţi şi două prietene vor fi primii locuitori de pe Marte.

Câte patru pământeni din 2 în 2 ani, este planul de colonizare. Şi întreaga misiune de la drumul de 7 luni până la Marte, la viaţa lor de zi cu zi acolo, va fi transmis pe internet, asemeni unui program tv de tipul reality show. În plus, pe Marte vor avea acces la internet si televiziune, vor putea comunica cu cei dragi rămaşi pe Pământ care vor fi si ajutaţi finanaciar de compania Mars One.

Există deja peste 10 000 de aplicanţi din 100 de ţări, care se gândesc la un nou început, pe Marte.

VIDEO

http://stiri.tvr.ro/se-cauta-voluntari-pentru-popularea-planetei-marte_29729_video.html#view
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

tara · Senior Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 1651

m-as inscrie si eu

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

CE AU DESCOPERIT OAMENII DE STIINTA DESPRE CENTRUL PAMANTULUI: “MISTERUL A FOST INTR-UN FINAL REZOLVAT”:

National geographic National geographic

Oamenii de ştiinţă au anunţat că au dezlegat un mister care datează de peste 300 de ani, afirmând că nucleul intern al Terrei se învârte spre est, spre deosebire de nucleul extern al planetei noastre, care se învârte în direcţia contrară.

Folosind un nou tip teoretic, cercetătorii au descoperit că nucleul Terrei, alcătuit din fier solid, se învârte spre est, spre deosebire de nucleul extern, alcătuit în principal din fier topit, care se învârte spre vest, informează dailymail.co.uk

Edmund Halley a demonstrat mişcarea spre vest a câmpului geomagnetic terestru în anul 1692.

Abia în acest an oamenii de ştiinţă au reuşit să coreleze felul în care se roteşte nucleul partea interioară cu direcţia de rotaţie a nucleului extern.

Cercetătorii de la Universitatea Leeds din Marea Britanie spun că această particularitate constituie de fapt o reacţie a planetei noastre la acţiunea câmpului geomagnetic.

În ultimele decenii, seismometrele care măsurau puterea cutremurelor de pământ care se propagau prin nucleul Terrei au identificat o rotaţie spre est a nucleului intern, solid, în comparaţie cu suprafaţa Terrei.

Nucleul intern solid este de dimensiunea Lunii. El este înconjurat de lichidul din nucleul extern, alcătuit dintr-un aliaj de fier, a cărui mişcare generează câmpul magnetic.

“Câmpul magnetic împinge nucleul intern spre est, făcându-l să se învârtă mai repede decât Terra, dar el împinge în direcţia opusă şi lichidul din nucleul extern, fapt care generează mişcarea spre vest a acestuia”, a explicat profesorul Philip Livermore de la School of Earth and Environment din cadrul Universităţii Leeds, coordonatorul acestui studiu.

Deşi nucleul intern se află la o adâncime de 5.200 de kilometri, efectele prezenţei sale sunt deosebit de importante la suprafaţa Terrei.

Pe măsură ce nucleul intern creşte, căldura eliberată în timpul solidificării generează un curent de convecţie în fluidul din nucleul extern. Acest curent de convecţie generează câmpul geomagnetic al planetei noastre.

Fără acest câmp magnetic, suprafaţa terestră nu ar mai fi protejată de radiaţia solară, iar viaţa nu ar mai putea să existe pe Terra.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Karymski: Lacul ucigaş din Rusia

Exista un lac african care transforma corpurile animalelor in piatra. In Rusia, exista un lac acid, capcana mortala pentru cei care ar dori sa se scalde in apa lui limpede.

National geographic National geographic

Dupa o eruptie vulcanica teribila, lacul Karymski s-a transformat, subit, intr-un fel de supa chimica si toxica, care a inlocuit apa cristalina a acestuia. Adecvat unui studiu publicat la inceputul acestei luni, evenimentul a decimat ecosistemul lacului, distrugand mii de arbori si animale. Normal, nici nu se pune problema unei plimbari romantice cu barca!

Peninsula Kamchiatka gazduieste numerosi vulcani abrupti, care se aliniaza precum santinelele de-a lungul coastelor. Pana in 1996, lacul Kamyski acoperea aproape intreaga suprafata a depresiunii Akademia Nauk. Aflat la o distanta de aproximativ 5 kilometri spre nord, vulcanul Karymski este unul dintre cele mai active din regiune, fumegand in permanenta.

Totul a inceput la 2 ianuarie 1996. La o zi dupa un cutremur de mare magnitudine, vulcanul a intrat in eruptie, aruncand cenusia si lava la sute de metri in aer. Cateva ore mai tarziu, lacul insusi intra in activitate, din cauza unei pătrunzătoare eruptii subacvatice. Timp de 18 ore, el a fost cuprins parca de convulsii: la fiecare cinci sau sase minute din apa ieseau coloane de vapori si de cenusa.

Spectacolul, de o frumusete infricosatoare, a fost observat, de distanta, de oamenii de stiinta. „Au fost in jur de 30-40 de milioane de tone de material incandescent si acid care plutea deasupra lacului si care, fireste, a ajuns direct in apa”, a explicat Yuri Taran, expert la Institutul de geofizica a Universitatii nationale autonome din Mexic, citat de LiveScience.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Un nou mister al Universului: de ce galaxia noastră “fâlfâie ca un steag în bătaia vântului”?

Un model tridimensional al distanţelor dintre stele şi al vitezei cu care mişcă acestea a scos la iveală o nouă trăsătură a Căii Lactee: galaxia noastră ondulează în spaţiu, o caracteristică pe care oamenii de ştiinţă nu au putut-o încă explica.

National geographic National geographic

Mişcarea ondulatorie ar putea fi determinată de coliziuni anterioare cu galaxii mai mici sau de acumulări de materie neagră – dar acestea sunt numai ipoteze neconfirmate. Nimeni nu ştie de ce Calea Lactee "flutură" astfel, asemenea unui steag.

Descoperirea cauzei acestei mişcări ne-ar spune mai numeroase despre istoria galaxiei noastre şi ar contribui la proiectarea mai bună a studiilor asupra galaxiei.

Caleea Lactee este o galaxie spirală mare, cu profilul unui disc turtit alcătuit din stele şi gaze. Ştim că cercul se roteşte orizontal în jurul unei zone centrale, în care se găseşte o gaură neagră supermasivă. Dar, până de curând, nimeni nu ştia dacă discul cuprinde şi o mişcare în plan vertical.

Astronomii de la Institutul de Astrofizică Leibniz, din Potsdam, Germania, au examinat date recente obţinute în cadrul proiectului Radial Velocity Experiment (RAVE), pentru a crea întâia hartă 3-D a mişcărilor stelare din galaxia noastră.

Studiul RAVe a inclus aproape o jumătate de milion de stele, răspândite pe o rază de 6.500 de ani-lumină în jurul Terrei.

Astronomii s-au concentrat asupra unui tip special de stele gigante roşii, numite red clump giants, care au circa aceeaşi luminozitate şi, astfel, sunt uşor de comparat între ele atunci îndată ce se calculează vitezele lor relative şi distanţele la care se află faţă de Terra.

Apoi, specialiştii au combinat datele RAVE despre mişcarea orizontală cu alte observaţii legate de modul în care stelele se mişcă în sus şi în jos.

Au constatat că stelele mai apropiate de centrul galaxiei se deplasează deasupra şi dedesubtul planului orizontal, în vreme ce stelele mai depărtate de centru se deplasează spre interior.

Mişcările stelelor individuale în interiorul acestor zone sunt haotice, unele stele mişcându-se în direcţii bizare.

Dar, privind din exterior imaginea de ansamblu, secţiunea discului galactic în care ne aflăm se mişcă asemenea unui steag în bătaia vântului.

Este posibil ca această mişcare vălurită să fie efectul unei ciocniri, în trecut, a Căii Lactee cu o altă galaxie, sau ar putea fi produsă în mod activ de două galaxii satelite, numite Norii lui Magellan, care, rotindu-se spirală în jurul Căii Lactee, i-ar putea distorsiona discul.
O altă ipoteză implică existenţa unui nor de materie neagră în jurul galaxiei, iar simulările pe computer sugerează că asta nu este omogen, ci are o densitate neuniformă, cu grămezi de materie neagră mai dense. Dacă această materie neagră trece prin discul galactic, ar putea cauzează perturbările observate.

În etapa următoare a cercetărilor, oamenii de ştiinţă vor încerca să afle dacă întreaga galaxie ondulează astfel sau doar regiunea galactică în care se găseşte Pământul; ar putea fi de ajutor, în acest sens, datele ce vor fi oferite de sonda Gaia a Agenţiei Spaţiale Europene, care urmează să fie lansată în acest an.

De asemenea, astronomii vor căuta eventualele urme ale unei coliziuni galactice, pentru a afla dacă acest eveniment a declanşat mişcarea ondulatorie.

Diferitele scenarii vor fi apoi testate prin simulări computerizate. Ulterior cum spune Ralph Sutherland, de la Universitatea Naţională Australiană din Canberra, acest nou mister constituie o adevărată provocare pentru teoreticieni şi specialişti în modelări matematice.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

Viaţa secreta a celui mai mare corp viu din lume

Marea Barieră de Corali, cel mai mare organism viu din lume, i-a intrigat dintotdeauna pe oamenii de ştiinţă, pe de o parte, şi pe turişti, pe de altă parte. Însă, puţini ştiu ce se întâmplă cu adevărat sub ape în reciful de corali.

National geographic National geographic

Imagini uluitoare cu viaţa secretă a celui mai mare organism viu din lume
Un cercetător australian de la Universitatea din Queensland, Pim Bongaerts, nu s-a mulţumit cu imaginile surprinse în timpul în care se scufunda şi a venit cu ideea de a realiza un time-lapse care să surprindă viaţa secretă a coralilor, scrie BBC.

Folosind acest procedeu, care presupune efectuarea de multiple fotografii într-un anumit interval de timp, care apoi sunt comprimate într-o înregistrare video, Pim Bongaerts a putut prezenta lumii întregi imagini care surprind viaţa coralilor aşa cum se desfăşoară ea.

VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=_mijYXcSCS4

"M-am gândit că procedeul asta poate fi de ajutor în documentarea acestor procese din viaţa coralilor. Putem vedea astfel cum doi corali se luptă între ei pentru spaţiu, cum unul dintre ei îl digeră pur şi simplu pe celălalt, sau cum se deplasează unii corali sau celelalte organisme care trăiesc în Marea Barieră de Corali", a declarat Pim Bongaerts.

Pim Bongaerts spune că a folosit camere de luat vederi care au fost instalate pe fundul oceanului mai numeroase luni şi care surprindeau imagini la fiecare 15-20 de minute, astfel încât utilizând time-lapse-ul se poate observa cum decurge viaţa în adâncuri.

"Putem astfel să arătăm oamenilor cum se pot transforma coralii într-o durată relativ scurtă de timp", a mai spus cercetătorul australian.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]

Adriada · Trimis: 17/01/2014 16:16 Titlul subiectului:

da, am vazut :-)

ah, credeam ca e cel pe care l-am vazut eu mai demult. era mult mai frumos...

Lore · Administrator Data inscrierii: 22/Aug/2013 Mesaje: 10469

NASA anunta un fenomen dramatic: Colapsul din Antarctica este ireversibil

National geographic National geographic

Un fenomen care ar putea avea consecinte dramatice este in curs de desfasurare in regiunea Antarcticii de Vest si a ajuns in punctul in care este ireversibil, arata doua studii efectuate recent de NASA.

Astfel, se va produce colapsul stratului de gheata, ceea ce va determina o revizuire a prognozelor de crestere a nivelului marii cu aproape un metru, pana in anul 2100.

Desi stratul este mai mic decat in estul Antarcticii, gheata din regiunea vestica este extrem de vulnerabila la topire din cauza apelor calde ale oceanului, conform NASA, informeaza Business Insider.

In cazul in care toata gheata din Antarctica de Vest s-ar topi complet, atunci nivelul marii s-ar ridica cu aproximativ 4 metri.

"Ghetarii din sectorul Marii Amundsen din Antarctica de Vest 'au trecut de punctul ireversibil'", a spus Eric Rignot, cercetator la Jet Propulsion Laboratory al NASA.

Un al doilea studiu a ajuns la concluzia ca sectorul din Antarctica de Vest trece printr-o perioada de instabilitate a ghetii si aceasta va contribui, in mod semnificativ, la cresterea nivelului marii in deceniile urmatoare.

Astfel ghetarii din zonele Pine Island, Thwaites, Haynes, Smith si Kohler, toate din Antarctica de Vest elibereaza la fel de multa gheata in ocean ca intreaga fasie din Groenlanda, scrie ziare.com.

Acestia contin suficienta gheata pentru a ridica nivelul marii globale cu 1,2 metri si se topesc mai repede decat se asteapta majoritatea oamenilor de stiinta.
_________________
[url=http://lilypie.com] National geographic National geographic

[/url]